MÍRĂ s. f. 1. riglă cu diviziuni speciale servind la măsurarea indirectă a distanțelor sau înălțimilor. ◊ bucată de peliculă pe care sunt imprimate linii foarte fine și luminoase, încrucișându-se în toate sensurile, și care permite o stabilire precisă a clarității imaginii fotografice sub aparatul de mărit. 2. cătare (la armă). 3. imagine-tip care servește la reglarea imaginii de televiziune. (< fr. mire) Vezi definitia »

porosícă, porosíci, s.f. (reg.; mai ales la pl.) zorele. Vezi definitia »

SINDERÉZĂ s.f. 1. (În filozofia medievală) Facultate care face posibilă distingerea binelui de rău. 2. (Liv.) Conștiința de sine; capacitatea de a distinge, de a face conexiuni. [Cf. it. sinderesi < gr. synteresis < synterein – a veghea]. Vezi definitia »

FLICTÉNĂ s. f. veziculă a pielii prin acumularea în epidermă a unei serozități transparente. (< fr. phlyctène, gr. phlyktaína) Vezi definitia »

GUANIDÍNĂ s.f. Substanță organică solidă, care se găsește în natură în aminoacizi. [Pron. gua-. / < fr. guanidine]. Vezi definitia »