ȘERLÁI, șerlai, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina și cu frunzele lânos-păroase și cu flori albe (Salvia aethiopis). [Pl. și: (n.) șerlaie] – Din germ. Scharlei. Vezi definitia »

tărărái s.n., s.m. (reg.) 1. (s.n.) cântec continuu. 2. (s.m.) om aiurit, cu care nu te poți înțelege. Vezi definitia »

mái (máiuri), s. n. – Ficat. Mag. máj (Tiktin; Gáldi, Dict., 143). În Mold. și Trans. (ALR, I, 46). – Der. măior, s. m. (Trans., caltaboș cu ficat de porc); măietic, s. m. (rar, caltaboș); măieș, s. m. (Trans., caltaboș). Vezi definitia »

tramvai, tramvaie s. n. (deț.) traseul pe care circulă obiectele introduse ilicit într-o închisoare. Vezi definitia »

VELASTRÁI s.n. (Mar.) Velă triunghiulară pe straiuri speciale întinse între arbori. [< velă + strai, după it. vela de straglio, sp. vela de estay]. Vezi definitia »