BULFÉU, bulfeie, s. n. Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară. – Magh. bélfa. Vezi definitia »

permetezéu, s.n. (reg.) vermorel pentru stropitul viei. Vezi definitia »

BUFÉU, bufeuri, s. n. Răbufnire subită, puternică și trecătoare de febră, puls accelerat, palpitații, enervare, stare de rău etc., provocate de diverse tulburări organice. ♦ Aer care iese pe gură. ♦ Mișcare bruscă și trecătoare, acces, răbufnire. – Din fr. bouffée. Vezi definitia »

BORNÉU, bornee, s. n. (Reg. înv.) Raniță. – Din magh. borju. Vezi definitia »

feleștéu, feleștéuri, s.n. (reg.) 1. ungător pentru osiile carului (alcătuit dintr-un băț scurt cu pămătuf la un capăt). 2. băț cu un petec la un capăt, folosit în jocul copiilor. Vezi definitia »