Definita cuvantului suficient
SUFICIÉNT, -Ă, suficienți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este în cantitate satisfăcătoare, atât cât trebuie; destul, de ajuns, satisfăcător. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ între „insuficient” și „bine”, cu care se notează uneori probele la examene. 2. (Despre oameni) Care are o părere foarte bună și nejustificată despre sine; plin de sine, înfumurat, îngâmfat, vanitos. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. sufficiens, -ntis. Cf. it. sufficiente.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu suficient
PEDÁNT, -Ă, pedanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre oameni și manifestările lor) Cu pretenții de erudiție și de competență deosebită; meticulos; minuțios peste măsură; pedantic, pedantesc. 2. S. m. și f. Persoană care face mereu paradă de erudiția sa și care supără prin minuțiozitate exagerată în lucruri neînsemnate; persoană deosebit de meticuloasă. – Din fr. pédant, germ. Pedant. Vezi definitia »
RADICÁNT, -Ă adj. (despre tulpini, frunze etc.) care emite rădăcini adventive; (despre plante) care se agață prin asemenea rădăcini. (< fr. radicant) Vezi definitia »
ESTETIZÁNT, -Ă adj. care estetizează. (< estetiza + -ant) Vezi definitia »
prant, pránturi, s.n. (reg.) 1. scândură groasă lungă de un stânjen. 2. (la pl.) muguri uscați. Vezi definitia »
TEXOPRÍNT s. n. Procedeu de obținere a unui dispozitiv prin fotografierea directă a formei de tipar înalt. – Din germ. Texoprint. Vezi definitia »