TRÁINĂ s.f. Parâmă cu capetele fixate pe două corpuri plutitoare, care este târâtă pe fundul apei pentru a agăța un corp scufundat sau a-i determina poziția. [Cf. fr. traîne]. Vezi definitia »

DACRIOCISTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a sacului lacrimal. [Pron. -cri-o-. / < fr. dacryocystite, cf. gr. dakryon – lacrimă, kystis – bășică]. Vezi definitia »

RABLIONÉTĂ, rablionete, s. f. (Fam. și depr.) Automobil vechi, uzat. [Pr.: -bli-o-] – Din rablă (după camionetă, cabrioletă). Vezi definitia »

NATÚRĂ s. f. 1. universul în totalitatea sa. 2. lumea organică și anorganică; mediu înconjurător. ♦ științele ĩi = științele naturale; ~ moartă = pictură reprezentând lucruri neînsuflețite. 3. caracter, temperament; fire. 4. caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. ♦ de ~ să = capabil să..., apt să... (< lat. natura, fr. nature) Vezi definitia »

GONOGENÉZĂ s. f. ansamblu de procese biologice care duc la formarea și la maturizarea organelor sexuale. (< fr. gonogenèse) Vezi definitia »