variáție (modificare, diversificare) (-ri-a-ți-e) s. f., art. variáția (-ți-a), g.-d. art. variáției; pl. variáții, art. variáțiile (-ți-i-) Vezi definitia »

LITECTOMÍE s. f. ablațiune a unui calcul (II). (< fr. lithectomie) Vezi definitia »

FOTOCÓPIE, fotocopii, s. f. Copie fotografică (pozitiv, mai rar negativ) a unui document, text, a unei fotografii, fotograme etc. – Din fr. photocopie. Vezi definitia »

AXIOLOGÍE (‹ fr. {i}; {s} gr. axios „valoros” + logos „studiu”) s. f. Disciplină filozofică care studiază valorile; teoria valorilor. Bazele a. ca disciplină aparte au fost puse în a doua jumătate a sec. 19, de R.H. Lotze și în continuare de Fr. Nietzsche, dar mai ales de școala reprezentanților neokantieni de la Baden (W. Wildelband, H. Rickert) cărora li se datorează distincțiile riguroase între valoare și existență, sens și valoare, valori și lucruri. Importante contribuții au adus ulterior M. Scheler, N. Hartmann, precum și filozofii români: A.D. Xenopol, P. Andrei, L. Blaga, T. Vianu, E. Speranția, P. Comarnescu. Vezi definitia »

ALOCORÍE s. f. răspândire a fructelor, semințelor sau sporilor, prin intermediul diferiților factori externi (apă și vânt). (< fr. allochorie) Vezi definitia »