chéglu (-li), s. m. – La garniturile complete de litere, instrument care indică, în puncte, corpul de literă. Germ. Kegel. Este dubletul de la cheglă (var. cuglă), s. f. (Trans., bilă). Vezi definitia »

a-i da în cap lui chelu’ / lui mutu’ expr. (adol.) a se masturba. Vezi definitia »

-CICLU² elem. cicl(o)-. Vezi definitia »

MONÓCLU s.n. Lentilă care se poartă sprijinită în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. ♦ Pansament care acoperă un singur ochi. [< fr. monocle]. Vezi definitia »

títlu (-uri), s. n. – Nume, rang; drept; cuvînt sau text din fruntea unei lucrări. – Var. înv. titol, titulă, tituluș. Mr. titlu. Mgr. τίτλος (Murnu 57), cf. sl. titlŭ (Cihac, II, 413). Sec. XVII. Tituluș, prin pronunție mag. din lat. titulus (Gáldi, Dict., 163). – Der. titula, vb. (înv., a intitula); titrat, adj., din fr. titré; titular, adj., din fr. titulaire; titulatură, s. f., din germ. Titulatur; întitula, vb. (a numi). Vezi definitia »