GÂDILĂTÚRĂ, gâdilături, s. f. Faptul de a gâdila; senzație particulară provocată cuiva prin gâdilare. [Var.: gâdilitúră s. f.] – Gâdila + suf. -ătură. Vezi definitia »

INVECTÍVĂ s. f. 1. vorbă de ocară; injurie, insultă. 2. expresie violentă în unele scrieri literare, cu funcție stilistică sau în scop polemic ori satiric. (< fr. invective, lat. invectivae) Vezi definitia »

ENTEROCHINÁZĂ s.f. (Med.) Diastază a sucului intestinal. [< fr. entérokinase, cf. gr. enteron – intestin, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »

TOROCÁLĂ, torocale, s. f. (Reg.) Amestecătură de mai multe feluri de mâncare, respingătoare la gust și la vedere. Vezi definitia »

GLOMERULÍTĂ s. f. inflamație a unei glomerule (2). (< fr. glomérulite) Vezi definitia »