ARTIFÍCIU, artificii, s. n. 1. Procedeu ingenios folosit spre a împodobi sau a modifica realitatea; podoabă (inutilă). ◊ Artificiu de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurtă decât cea obișnuită. 2. (La pl.) Compoziție de materii inflamabile care, aruncate în aer, iau foc ușor, producând efecte variate de lumină și culori. ♦ Sârmă scurtă, pe jumătate înfășurată într-un preparat chimic inflamabil care, aprins, aruncă mici scântei. – Fr. artifice (lat. lit. artificium). Vezi definitia »

PLIU s.n. 1. Îndoitură, cută adâncă făcută la un obiect de îmbrăcăminte pentru a-i da lărgime, lejeritate și o formă oarecare. 2. Cută a unei formații anatomice. ♦ Ondulație a terenului (anticlinal și sinclinal). [< fr. pli]. Vezi definitia »

cu chiu, cu vai expr. cu greu, cu mari eforturi. Vezi definitia »

SALIPGÍU s. m. v. salepgiu. Vezi definitia »

FILALÍU s. n. (Înv.) Pânză foarte fină și subțire din care se făceau șervete, cămăși etc. – Et. nec. Vezi definitia »