COERCÍȚIE s. f. (Livr.) Măsură de constrângere aplicată cuiva pentru a-l face să-și îndeplinească o obligație. – Din fr. coercition. Vezi definitia »

JURISDÍCȚIE, jurisdicții, s. f. 1. Putere, competență de a judeca a unui judecător sau a unei instanțe. 2. Totalitatea instanțelor judecătorești de același grad. 3. Ansamblul organelor care au competența de a judeca pricini de aceeași categorie. 4. Teritoriu în care un judecător sau o instanță judecătorească își exercită puterea. – Din fr. juridiction, lat. jurisdictio. Vezi definitia »

GALOFOBÍE s. f. Ostilitate față de tot ceea ce aparține francezilor sau vine de la ei. – Din fr. gallophobie. Vezi definitia »

PSIHOLEPSÍE s. f. scădere bruscă, de scurtă durată, a tensiunii psihologice, manifestată prin suspendarea proceselor intelectuale. (< fr. psycholepsie) Vezi definitia »

ENCULTURÁȚIE s. f. proces de asimilare a unei forme de cultură, prin instruire și educație, pe toată perioada vieții; adaptare culturală. (< engl. enculturation) Vezi definitia »