MERCÚRIC, -Ă, mercurici, -ce, adj. (Despre compușii mercurului) Care conține un ion de mercur bivalent. – Din fr. mercurique. Vezi definitia »

CHIROMÁNTIC, -Ă, chiromantici, -ce, adj. De chiromanție. – Din engl. chiromantic. Vezi definitia »

BOTÁNIC, -Ă I. adj. referitor la botanică. ♦ grădină ~ă = grădină unde se plantează diferite specii de plante pentru studiu. II. s. f. ramură a biologiei care studiază regnul vegetal; fitologie. (< fr. botanique) Vezi definitia »

MIZANTRÓPIC, -Ă adj. De mizantrop; ursuz, posac. [Cf. fr. misanthropique]. Vezi definitia »

EMBLEMÁTIC, -Ă adj. Cu caracter de emblemă, care ține de emblemă. [Cf. fr. emblématique]. Vezi definitia »