Definita cuvantului orhei
ORHÉI, orheie, s. n. (reg.) deal întărit, cetățuie sau curte boierească părăsită. Tăt. iorghe, Tc. orge „palat”, „castel”, „iurtă”. T. Porucic în anii ’30 ai secolului al XX-lea atestă cuvântul în Basarabia (PORUCIC Teodor – Lexiconul termenilor entropici din limba română în Basarabia, extras din
Arhivele Basarabiei, 1931, nr. 1-4, Chișinău). În această
nouă corelație proveniența cuvântului orhei din maghiarul warhely, neatestat de nici un dicționar maghiar, devine irelevantă.
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu orhei
BREI s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu flori verzui (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Bg. brei. Vezi definitia »
șuvéi2, șuvéie, s.n. (reg.; în sintagmă) șuveiul popiii = ultimul pahar. Vezi definitia »
costréi (costréi), s. m. – 1. Sorg (Sorghum halepense). – 2. Nume, mai puțin comun, dat altor plante relativ asemănătoare: Panicum Crus Galli; Setaria glauca; Avena fatua; Lithospermum officinale; Nardus stricta; Alopecurus pratensis. Sl., dar lipsește etimonul exact. Este desigur vorba de un cuvînt identic bg., slov. kostrĕva „Alopecurus pratensis” (Cihac, II, 74; Conev 44; DAR), sb. kostrava „Festuca” etc. Vezi definitia »
macavéi s.f. (reg.) sărbătoare la 1 august: ziua crucii de vară. Vezi definitia »
AGENȚIA HAVAS A ROMÂNIEI, sucursala din București a agenției franceze de presă Havas. Prima agenției de presă care a funcționat, între 1879 și 1888, în România. Vezi definitia »