Definita cuvantului știc
știc, ștícuri, s.n. (reg.) 1. băț. 2. băț bifurcat la un capăt cu care se zdrobesc strugurii pentru a obține mustul; mustuitor, ștircă. 3. (în forma: știci) prăjină cu care se conduce barca. 4. (în forma: stic) spetează la loitră.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu știc
AMÍC, -Ă s. m. f. prieten. (< lat. amicus) Vezi definitia »
FEROELÉCTRIC, -Ă adj. Referitor la feroelectricitate. [< fr. ferro-électrique]. Vezi definitia »
ANEVRISMÁTIC, -Ă, anevrismatici, -ce, adj. Care se aseamănă cu un anevrism. – Din fr. anévrismatique. Vezi definitia »
ZIGOMÁTIC, -Ă, zigomatici, -ce, adj. Care se referă la zigomă, care aparține zigomei. ◊ Apofiză zigomatică = apofiză inferioară a osului temporal. Arcadă zigomatică = arcadă osoasă formată prin unirea apofizei zigomatice cu osul molar. Os zigomatic = zigomă. – Din fr. zygomatique. Vezi definitia »
ETIOLÓGIC, -Ă, etiologici, -ce, adj. Care aparține etiologiei, privitor la etiologie. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. étiologique. Vezi definitia »