FORTĂREÁȚĂ, fortărețe, s. f. Loc important din punct de vedere militar, puternic întărit, pregătit pentru apărare de lungă durată în caz de asediu. ◊ Fortăreață zburătoare = denumire dată în timpul celui de al doilea război mondial unor avioane de bombardament foarte mari. – După fr. forteresse. Vezi definitia »

ENOLÁZĂ s.f. Enzimă care intervine în procesul de fermentație alcoolică. [< fr. énolase]. Vezi definitia »

puciócnă (puciógnă), s.f. (reg.) 1. iarbă puturoasă care crește prin semănături. 2. coriandru. Vezi definitia »

CUȘTIRIȚĂ s. (ANAT.) (reg.) târtiță, (prin Transilvania) (~ păsării.) Vezi definitia »

TRANZIÉNȚĂ s. f. 1. (Livr.) Caracterul a ceea ce este trecător, tranzient (2); efemeritate. 2. (Fil.) Devenire continuă a realității ce impune o permanentă adaptare a omului la mutațiile intervenite. [Pr.: -zi-en- – Scris și: transiență] – După engl. transience. Vezi definitia »