múncă (múnci), s. f. – 1. Martiriu, chin, supliciu. – 2. Lucru, treabă. – Megl. moncă. Sl. mąka „chin” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Conev 66), cf. bg. măka „muncă”, sb. muka; cf. mucenic. – Der. munci, vb. (a tortura, a martiriza; a se necăji, a se chinui; a lucra); muncitor, s. m. (înv., chin; lucrător; adj., laborios, activ); muncelniță, s. f. (înv., martiriu), din sl. mąčenica; muncitoresc, adj. (lucrător); muncitorime, s. f. (adunare de muncitori). Vezi definitia »

CUCOÁNĂ, cucoane, s. f. 1. Termen de politețe dat unei femei (măritate); doamnă. 2. (Înv.) Fată tânără dintr-o familie domnitoare. [Var.: cocoánă, coánă s. f.] – Cf. ngr. kokkóna. Vezi definitia »

AFRICANÍSTICĂ s. f. Africanologie. – Din germ. Afrikanistik. Vezi definitia »

ANTICÁMERĂ, anticamere, s. f. (În instituții) Cameră în care stau cei care așteaptă să fie primiți. ◊ Expr. A face anticameră = a aștepta (mult) până a fi primit (de un superior, un medic, un avocat etc.). – It. anticamera. Vezi definitia »

TONTÍNĂ s. f. asociație în care fiecare membru contribuie la creșterea unui fond comun, din care se plătesc anual supraviețuitorilor rente crescânde. ◊ rentă viageră. (< fr. tontine) Vezi definitia »