HĂRTÁN, hărtane (hărtanuri), s. n. V. hartan. Vezi definitia »

BRUCAN, Silviu (1916-2006), politolog și diplomat român. Lucrări de analiză socială privind relațiile internaționale și lumea comunistă contemporană („Dialectica politicii internaționale”, „Era post-Brejnev”, „Pluralism și conflict social”). Vezi definitia »

BOIAN 1. Porțiune înaltă a C. Române, în S acesteia, între Olt și Vedea, drenată de Călmățuiul teleormănean, limitată la N de Platforma Cotmeana și la S de Dunăre. Alt. max.: 171 m. Cereale și plante ind. 2. Cultură materială din neoliticul mijlociu, răspîndită în Muntenia și SE Transilvaniei (în mileniul 5-4 î. Hr.), caracterizată prin mai multe faze de dezvoltare și printr-o ceramică variat decorată. Denumită după așezarea de pe grădiștea Ulmilor din mijlocul fostului lac Boian, jud. Călărași. Vezi definitia »

TULCEÁN, -Ă, tulceni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul sau județul Tulcea. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul sau județul Tulcea. – Tulcea (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »

caraimán (-ne), s. n. – (Arg.) Buzunar. Rus. kar(a)man (Graur, Viața rom., 1937, nr. 7, p. 94, și BL, V, 223; Chelaru, BF, IV, 115). – Der. caramangi, vb. (a goli buzunarele, a șterpeli); caramangeală, s. f. (șterpelire); caramangiu, s. m. (hoț, borfaș); caramangioaică, s. f. (hoață). Vezi definitia »