TITÁN s.m. 1. (Mit.) Fiecare dintre cei doisprezece copii ai lui Uranus care s-au răsculat împotriva lui Zeus pentru stăpânirea Pământului; gigant. 2. (Fig.) Om de o putere extraordinară, fizică sau spirituală; uriaș, gigant. [Cf. fr. titan, lat., gr. titan]. Vezi definitia »

TARSIÁN, -Ă, tarsieni, -e, adj. Care aparține tarsului, al tarsului, privitor la tars. [Pr.: -si-an] – Din fr. tarsien. Vezi definitia »

METAFIZICIÁN, -Ă s. m. f. filozof idealist care se ocupă cu metafizica. (< fr. métaphysicien) Vezi definitia »

EOCAMBRIÁN, -Ă adj., s. n. (din) partea inferioară a cambrianului. (< fr. éocambrien) Vezi definitia »

gherán, gheráne, s.n. (reg., înv.) mânerul cleștelui de dogar. Vezi definitia »