Definita cuvantului știț
știț, știțuri, s.n. (reg.) 1. bucată de fier care se fixează pe partea exterioară a benghiușului de la car. 2. fiecare dintre cele două șine de fier care leagă cracii căruței de osie și de cruce. 3. fiecare dintre cele două cârlige fixate pe crucea căruței de care se agață orcicurile.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu știț
STROPULÉȚ, stropuleți, s. m. Diminutiv al lui strop; stropușor. – Strop + suf. -uleț. Vezi definitia »
braț (bráțe), s. n. – 1. Parte a membrului superior cuprinsă între cot și umăr. – 2. Cantitate de lemne care se poate cuprinde și duce în brațe. – 3. Cantitate mică, în general. – 4. Ramificație a cursului principal al unei ape. – 5. Diferite organe, piese sau instrumente care amintesc de forma sau funcțiile brațului, cum sînt cele ale fotoliului; la războiul de țesut, bara verticală unde se fixează sulul la urzeală; la ferăstrăul de mînă, cele două bare verticale; părțile cleștelui etc. – Mr., megl. braț, istr. brǫț. Lat. brachium (Pușcariu 217; REW 1256; Candrea-Dens., 179; DAR); cf. it. braccio sau brazzo, prov. bratz, fr. bras, cat. bras, sp. brazo, port. braço. Este cuvînt cunoscut în general (ALR 233). Der. brațetă, s. n. sau f., din it. (ven.) brazzeto; brățaț, s. n. (rar., lungime a unui braț); brățiș, adv. (corp la corp); îmbrățișa, vb. (a strînge în brațe; a adopta; a cuprinde), din adv. precedent. Vezi definitia »
HARȚ s. n. V. harță. Vezi definitia »
BLIȚ s. n. 1. lampă electronică pentru fotografiere. 2. șah de 5 minute. (< germ. Blitz) Vezi definitia »
PRUNCÚȚ, pruncuți, s. m. (Înv. și reg.) Pruncușor. – Prunc + suf. -uț. Vezi definitia »