CĂNĂRÚȚ, cănăruți, s. m. (Rar) Cănăraș. – Canar + suf. -uț. Vezi definitia »

ORBÁLȚ, (1) orbalțuri, s. n., (2) orbalți, s. m. (Înv. și pop.) 1. S. n. Erizipel, brâncă. 2. S. m. Numele a două plante erbacee întrebuințate în medicina populară: a) plantă veninoasă, cu tulpina subțire, cu frunze mari și flori mici, albe-gălbui (Actaea spicata); b) silnică. – Din magh. orbánc. Vezi definitia »

MĂLÚȚ, măluțuri, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui mal; mălușor. – Mal + suf. -uț. Vezi definitia »

LĂIÉȚ, -IÁȚĂ, lăieți, -e, s. m. și f., adj. (Țigan sau țigancă) care face parte dintr-o laie; p. ext. (om) cu înfățișare neîngrijită, cu părul lung și nepieptănat. – Laie + suf. -eț. Vezi definitia »

RÂULÉȚ, râulețe, s. n. Diminutiv al lui râu (1); râușor. [Pr.: râ-u-] – Râu + suf. -uleț. Vezi definitia »