VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui. Vezi definitia »

BILȚUÍ, bílțui, vb. IV. Tranz. (Var.) Zbilțui. (bilț + suf. -ui) Vezi definitia »

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă Vezi definitia »

uluí (-iésc, -ít), vb. – A uimi, a zăpăci. Origine necunoscută. S-a vrut să se explice prin mag. hulani „a cădea” (Drăganu, Dacor., VI, 303); prin mag. vallani „a investiga” (Gáldi, Dict., 167); sau prin sb. uloviti „a prinde vînatul” (Scriban); dar aceste explicații nu par suficiente. – Der. uluială, s. f. (zăpăceală); uluitor, s. f. (uimitor, care uluiește). Vezi definitia »

JECUÍ vb. IV. v. jefui. Vezi definitia »