Definita cuvantului ștudirui
ștudiruí, ștudiruiésc, vb. IV 1. (înv. și reg.) a învăța, a studia. 2. (reg.; în forma: ștudurui) a se gândi, a reflecta, a chibzui.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu ștudirui
hăceduí, hăceduiésc, vb. IV (reg.) a alerga și a striga după oi. Vezi definitia »
rui2 s.n. (reg.) ciocârlan, ciocârlie. Vezi definitia »
RECONSTITUÍ vb. IV. tr. 1. A constitui din nou, a recompune. ♦ (Lingv.) A stabili forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondență fonetică. 2. A restabili un fapt așa cum a fost. ♦ A stabili la fața locului împrejurările în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface un edificiu, o operă de artă pe bază de fragmente sau de documente. [Pron. -tu-i, p.i. reconstítui, 3,6 -ie. / cf. fr. reconstituer]. Vezi definitia »
punguí, punguiésc și púngui, vb. IV 1. (pop.) a pungăși. 2. (refl.; reg.) a se căuta, a se scotoci prin buzunare de bani. 3. (reg.) a pungăli, a coase prost, de mântuială. 4. (refl.; reg.; despre fructe) a se încreți, a se zbârci. 5. (reg.; despre gură sau buze) a pungi, a țuguia. Vezi definitia »
ticluí (-uésc, -ít), vb. – 1. A compune, a pune în ordine, a ordona. – 2. A crea, a inventa. Origine incertă. Probabil de la titlu › *titlui, cu sensul de „a inventa titluri, a falsifica documente autentice”; schimbul fonetic ar fi normal. Sau poate de la tîlcui „a interpreta” cu metateză (Scriban); s-ar putea porni de la ideea de „a compune” o scrisoare „interpretînd” dorințele unei persoane care nu știe să scrie. Legătura cu piclui „a cerne” (Tiktin) nu este convingătoare. Vezi definitia »