SERBÁ, serbez, vb. I. Tranz. A sărbători (un fapt important, un eveniment memorabil etc.); fig. a omagia, a cinsti, a lăuda. ♦ A ține sărbătoare; a nu lucra, a prăznui. – Lat. servare. Vezi definitia »

ZURBÁ, zurbale, s. f. (Înv.) Revoltă, răscoală. ♦ Gălăgie, zarvă; ceartă, bătaie. [Var.: zúrbă, zurbálă s. f.] – Din tc. zorba. Vezi definitia »

iabá, iabále, s.f. (înv.) unealtă de plugărie asemănătoare furcii; furcă de lemn cu patru coarne. Vezi definitia »

inhibá vb., ind. prez. pers. 1 inhibez Vezi definitia »

líba interj. – Se folosește pentru a chema gînsacii. Mag. liba „gînsac” (Bogrea, Dacor., I, 78; cf. Tiktin). Vezi definitia »