DISRITMICITÁTE s. f. lipsă de ritmicitate. (< dis²- + ritmicitate) Vezi definitia »

GRAȚIOZITÁTE s. f. bunăvoință politicoasă; amabilitate. ◊ (pl.) nazuri, mofturi. (< lat. gratiositas, it. graziosità) Vezi definitia »

ORALITÁTE s.f. Calitatea unui stil sau a unei scrieri beletristice de a fi orale; ansamblu de particularități ale limbii vorbite. ♦ Însușirea, calitatea de a fi oral, vorbit. ♦ (Jur.) Principiul oralității = principiu în dreptul procesual potrivit căruia dezbaterea litigiului se face verbal. [< oral + -itate, cf. it. oralità]. Vezi definitia »

Parte de vorbire care denumeste fiinte,lucruri,fenomene ale naturii si sentimente.Pentru analiza sa contine:fel,gen,nr.si functie sintactica.Poate fi inlocuit cu pronume personale sau posesive. Vezi definitia »

DIFUZIBILITÁTE s.f. Proprietate pe care o au unele corpuri de a difuza (3) [în DN]; difuzivitate. [Cf. fr. diffusibilité]. Vezi definitia »