năpoiníță, năpoiníțe, s.f. (reg.) aldămaș. Vezi definitia »

ESCHÍVĂ s.f. (Sport) Mijloc de a evita o lovitură făcând diferite aplecări ale capului sau ale trunchiului. [Pl. -ve. / < fr. esquive]. Vezi definitia »

ștírcă, ștírci, s.f. (reg.) 1. băț despicat la un capăt sau lopățică cu care se mestecă zerul pus la fiert. 2. băț cu ramificații la un capăt folosit la stroșirea strugurilor; mustuitor. 3. băț sau lopățică cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului; orcic. 4. prăjină înfășurată la un capăt cu cârpe, folosită la spălatul țevilor de la alambic. 5. prăjină prevăzută la un capăt cu o bucată de scândură, folosită la amestecat varul, nisipul și apa în varniță. 6. (în forma: stircă) chibrit. Vezi definitia »

CABALÍNĂ, cabaline, s. f. (La pl.) Familie de animale din clasa mamiferelor, având ca tip calul; (și la sg.) animal care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Rasă cabalină. – Lat. lit. caballinus. Vezi definitia »

TETRAGRÁMĂ s.f. (Liv.) Nume format din patru litere. ♦ Grup de patru litere. [Cf. it. tetragramma, gr. tetragrammatos]. Vezi definitia »