DEZNĂDĂJDUÍT, -Ă, deznădăjduiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care și-a pierdut orice nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații); desperat. 2. (Despre sentimente, manifestări ale omului etc.) Care trădează, exprimă deznădejde; provocat de deznădejde. – V. deznădăjdui. Vezi definitia »

CARNOTIT (‹ n. pr. M.A. Carnot, chimist francez). Mineral de uraniu și vanadiu, puternic radioactiv, format prin alterarea mineralelor primare din unele roci sedimentare bogate în resturi organice. Are culoare galbenă-verzuie, luciu puternic sidefos și aspect de mase pulverulente sau de efloroscențe. Amestecat cu cimentul de sondă se întrebuințează la închiderea apelor în forajele petroliere. Vezi definitia »

OXILÍT s.n. Peroxid de sodiu. [< fr. oxylithe]. Vezi definitia »

ciobit, -ă, ciobiți, -te adj. beat; amețit. Vezi definitia »

poznít, -ă, adj. (reg.) 1. ciudat, curios, bizar. 2. (despre cai) mare, gras și urât. 3. poznaș, hazliu, glumeț, vesel, șugubăț, năzdrăvan, mehenghi, ghiduș. 4. (despre oameni) prefăcut, fals, ipocrit, fățarnic. Vezi definitia »