Definita cuvantului carnotit
CARNOTIT (‹ n. pr. M.A. Carnot, chimist francez). Mineral de uraniu și vanadiu, puternic radioactiv, format prin alterarea mineralelor primare din unele roci sedimentare bogate în resturi organice. Are culoare galbenă-verzuie, luciu puternic sidefos și aspect de mase pulverulente sau de efloroscențe. Amestecat cu cimentul de sondă se întrebuințează la închiderea apelor în forajele petroliere.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu carnotit
hămuit, -ă, hămuiți, -te adj. 1. (intl.) arestat, închis. 2. căsătorit. Vezi definitia »
RABLAGÍT, -Ă, rablagiți, -te, adj. (Fam.; despre obiecte) Învechit, uzat, deteriorat; (despre ființe) slăbit de puteri, cu sănătatea zdruncinată; ramolit. [Var.: răblăgít, -ă, adj.] – V. rablagi. Vezi definitia »
LINIȘTÍT, -Ă, liniștiți, -te, adj. 1. Lipsit de zgomot, de intensitate, de agitație. 2. Lipsit de griji, de frământări; calm, stăpânit; flegmatic, imperturbabil, placid. – V. liniști. Vezi definitia »
absorbít adj. m., pl. absorbíți; f. absorbítă, pl. absorbíte Vezi definitia »
stăulít s.n. (înv.) șederea oilor pe un loc anume (pe care îl fertilizează). Vezi definitia »