Definita cuvantului punctuație
PUNCTUÁȚIE s.f. Totalitatea semnelor grafice cu ajutorul cărora se despart frazele între ele și părțile constitutive ale frazei; parte a gramaticii care cuprinde regulile de întrebuințare a acestor semne; fel de a întrebuința aceste semne. [Gen. -iei, var. punctuațiune s.f. / cf. fr. punctuation].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu punctuație
CRANIOCLAZÍE s.f. Zdrobire și extragere a capului la fătul mort, făcută cu ajutorul cranioclastului. [Gen. -iei. / < fr. crânioclasie]. Vezi definitia »
FEBRUÁRIE s. m. A doua lună a anului; faur1, făurar1. [Pr.: -bru-a-. – Var.: (înv.) február s. m.] – Din lat. februarius. Vezi definitia »
DEUTERANOPÍE s. f. Daltonism. Vezi definitia »
LEXICOGRAFÍE s.f. Știința și practica întocmirii dicționarelor. [Gen. -iei. / < fr. lexicographie, cf. gr. lexikon – lexic, graphein – a scrie]. Vezi definitia »
OROGRAFÍE s. f. Parte a geografiei fizice care se ocupă cu descrierea, clasificarea și studierea formelor de relief ale uscatului. – Din fr. orographie. Vezi definitia »