parîngă (-gi), s. f. – Prăjină. – Var. părîngă. Lat. pălanga, forma pop. a lui phălanga, din gr. φάλαγξ (Pușcariu 1270; Candrea-Dens., 1337; REW 6455; Rohlfs, EWUG, 2291; Rosetti, II, 64), cf. it., prov., sp. palanca, fr. palanche. Nu pare probabilă der. din sl. prągŭ „par” (Byhan 328), cf. mag. porong. Coincide cu Parîng, toponim de munte, cf. it. calanca, sp. barranco și ngr. παράγϰο „prăjină”, cuvinte greșit explicate (după Hesseling 27, ngr. ar proveni din it.). Cf. palancă. Vezi definitia »

OPONÉNȚĂ s.f. Opoziție. [Et. incertă]. Vezi definitia »

SERÁTĂ s. f. reuniune cu caracter literar, muzical etc. ◊ petrecere cu dans care are loc seara. (< it. serata) Vezi definitia »

BIOMECÁNICĂ s.f. Capitol al biofizicii care se ocupă cu studiul acțiunii forțelor interne sau externe asupra organismelor vii. [< fr. biomécanique]. Vezi definitia »

TIFLÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a cecului și a apendicelui său. [< fr. typhlite]. Vezi definitia »