SÁGUM s.n. Manta scurtă romană și galică, care se prindea pe umăr cu o broșă. [Pl. -muri. / < lat., fr. sagum]. Vezi definitia »

BUCIUM, buciume, s.n. (În medicina populară) Cornet confecționat din pânză de cânepă impregnată cu ceară, care se introduce în ureche, se aprinde și se lasă sa ardă cât suportă pacientul, pentru calmarea durerilor de urechi și desfundarea urechilor. Vezi definitia »

DUPLICÁTUM s.n. v. duplicat. Vezi definitia »

CERITHIUM (cuv. lat.) subst. Gasteropod sifonostom, cu cochilia în spirală, turiculată și și cu ornamenții constînd în striații, coaste și noduri. Apare în Triasic, iar în Sarmațian formează importante fosile și actuale, care trăiesc în apele salmastre sau în estuare, sînt grupate sub numele generic de Potamides. C. poate atinge 50 cm. Vezi definitia »

PÚLPITUM s. n. parte a unui teatru roman în care actorii își desfășurau jocul. (< lat. pulpitum) Vezi definitia »