FARINACÉU, -ÉE, farinacei, -cee, adj. (Rar) Ca făina. – Din fr. farinacé, lat. farinaceus. Vezi definitia »

MELESTÉU, melesteie, s. n. (Reg.) Făcăleț. – Magh. mállasztó. Vezi definitia »

Zeu fenician al războiului căruia i se sacrificau copii mici pentru a i se câștiga bunăvoința Vezi definitia »

ciompléu, ciompléuri, s.n. (reg.) 1. arbore rupt pe jumătate și rămas cu rădăcina în pământ; cioaftă, ciung, ciolpan. 2. partea cozii unui animal din care crește părul; trupină, butur; ciunt, cotor, tulei. Vezi definitia »

TUPÉU, (rar) tupeuri, s. n. Îndrăzneală, cutezanță care întrece limita cuvenită; obrăznicie, impertinență. – Din fr. toupet. Vezi definitia »