CUIBÁR, cuibare, s. n. 1. Loc pregătit în paie, în fân sau pe pământ unde păsările de curte își depun ouăle. ♦ Instalație specială în crescătoriile de păsări de unde se strâng ouăle. ♦ Ou care se lasă în cuibar (1) pentru ca păsările ouătoare să-și găsească locul. ♦ Cuib (1). ♦ Fig. Culcuș. 2. Fig. Sălaș, locuință; cuib (2). – Cuib + suf. -ar. Vezi definitia »

CĂMĂTÁR, cămătari, s. m. Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete. – Camătă + suf. -ar. Vezi definitia »

VESTIBULÁR, -Ă adj. (Anat.) Al vestibulului urechii. [Cf. fr. vestibulaire]. Vezi definitia »

APENDICULÁR, -Ă adj. Referitor la apendice, care formează un apendice (2) [în DN]. [Cf. fr. appendiculaire]. Vezi definitia »

ULTRAREACȚIONÁR, -Ă adj., s. m. f. reacționar înrăit. (< ultra- + reacționar) Vezi definitia »