MAXIMATÉCĂ s. f. colecție de ilustrate maxime, clasate după anumite reguli de maximafiliști. (< maximă + -tecă) Vezi definitia »

MANDOLINÁTĂ s.f. Serenadă sau canțonetă cântată cu acompaniament de mandolină. [< it. mandolinata]. Vezi definitia »

VEHEMÉNȚĂ s. f. Violență, înfocare, impetuozitate (în manifestări, ton). – Din fr. véhémence, lat. vehementia. Vezi definitia »

CONSISTÉNȚĂ s.f. 1. Stare a unui corp (mai ales a unui lichid) care are un anumit grad de densitate, de soliditate. ♦ Rezistență opusă de un corp la deformare, la sfărâmare; soliditate, tărie. 2. Calitate a unui sistem axiomatic de a nu conține o formulă oarecare în același timp cu negația ei. [Cf. it. consistenza, fr. consistance]. Vezi definitia »

ciólhă, ciólhe, s.f. (reg.) trunchi găunos de copac. Vezi definitia »