EBURNÉU, -ÉE adj. (Liv.) 1. (Cu aspect) de fildeș. 2. (Fig.) Candid, imaculat. [Pron. -eu, -e-e. / cf. lat. eburneus, it. eburneo]. Vezi definitia »

debléu (debléuri), s. n. – Săpătură. Fr. déblai. Termen tehnic. Vezi definitia »

CADUCÉU s.n. Sceptru în formă de baston încolăcit de doi șerpi, semn distinctiv al lui Hermes (Mercur), zeul comerțului. [Pl. -uri. / < lat. caduceum, cf. fr. caducée]. Vezi definitia »

a nu avea nici un Dumnezeu expr. a fi lipsit de sens, a nu avea noimă Vezi definitia »

antréu (antréuri), s. n. – Vestibul. – Var. antret. Fr. entrée, cf. ngr. ἀντρέ. T din antret trebuie să fie analogic, ca în caiet. Vezi definitia »