ciujbi, ciujbesc v. t. (intl.) 1. a fura 2. a bate. Vezi definitia »

potrebí (-bésc, -ít), vb. – 1. A distruge, a anihila. – 2. A se cumineca. Sl. potrebiti (Tiktin). Sec. XVI-XVII, înv. ca și der. nepotrebnic, adj. (inutil). Vezi definitia »

albi s. m. pl. bani Vezi definitia »

OSEBÍ, osebesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) diferenția, a (se) deosebi. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide. 3. Tranz. (Înv.) A lăsa deoparte, a excepta. – Din sl. osebiti. Vezi definitia »

dubi, dubesc v. t. a aresta, a închide. Vezi definitia »