bălos, -oasă, băloși, -oase, s. m., s. f., adj. (reg.) epileptic Vezi definitia »

LÓGOS s.n. 1. (În filozofia materialistă din Grecia antică) Principiul ultim al lumii, al existenței. 2. (Astăzi ironic) Cuvântare, discurs. [< gr. logos]. Vezi definitia »

BĂȘICÓS, -OÁSĂ, bășicoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu bășici (2). 2. S. f. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, înalt de 2-3 m, cu frunze compuse, flori galbene și fructe păstăi (Colutea arborescens). [Var.: beșicós, -oásă adj., s. f.] – Bășică + suf. -os. Vezi definitia »

PRĂPĂSTIÓS, -OÁSĂ, prăpăstioși, -oase, adj. 1. (Despre terenuri) Cu prăpăstii, cu pante abrupte. ♦ Fig. Adânc, de netrecut, de neînvins. 2. Fig. Năprasnic, vijelios, vertiginos. ♦ Înspăimântător, groaznic. 3. Fig. De necrezut, de neînchipuit; ciudat, bizar, năstrușnic. ♦ Bazat pe închipuire; plăsmuit; mincinos. 4. Fig. (Despre oameni) Care vede lucrurile numai în rău, care are numai gânduri negre; pesimist. [Pr.: -ti-os] – Prăpastie + suf. -os. Vezi definitia »

ȚEPÓS, -OÁSĂ, țepoși, -oase, adj. Care are țepi; ghimpos. – Țeapă + suf. -os. Vezi definitia »