MUNCÉL, muncele, s. n. Munte sau deal mic, care constituie o treaptă mai coborâtă a unui lanț sau a unui masiv muntos, cu structură cutată, alcătuit din roci dure. – Din lat. monticellus. Vezi definitia »

izvorél s.n. (pop., înv.) izvoraș. Vezi definitia »

ospél, ospéle, s.n. (înv.) ospătărie, han. Vezi definitia »

dedițel, dediței s. m. 1. somnifer. 2. otravă. Vezi definitia »

cel care a uitat ororile dictaturii, memoria, si-a uitat etnia. (p. ext.) persoana inrobita total si indobitocita (<rus. mankurt) Vezi definitia »