CORTÉGIU s.n. Șir de oameni care însoțesc o ceremonie. ♦ (Fig.) Șir, înșirare. [Pron. -giu. / cf. fr. cortège, it. corteggio]. Vezi definitia »

GLUCÍNIU s. n. (Chim.) Beriliu. – Din fr. glucinium. Vezi definitia »

CETARIU, com. în jud. Bihor; 4.160 loc. (1991). Vezi definitia »

PRETÓRIU, pretorii, s. n. 1. (La romani) Reședința pretorului, sala în care pretorul își exercita funcțiile judecătorești. ♦ Loc dintr-o tabără romană unde era așezat cortul comandantului. 2. (Înv.) Sală de judecată (în incinta unui tribunal); p. gener. tribunal. 3. (În evul mediu, în Țara Românească) Sfat domnesc format din sfetnicii apropiați ai domnului. – Din lat. praetorium, fr. prétoire. Vezi definitia »

INCANTATÓRIU, -IE adj. De incantație. [< fr. incantatoire]. Vezi definitia »