ROTOHELIOGRAFÍE s. f. Tipar caracterizat prin folosirea unei forme de tipar curbe cu suprafața activă gravată în adâncime prin procedee fotochimice și cu ajutorul unei site speciale, care se folosește pentru reproducerea și multiplicarea originalelor în semitonuri (la reviste, timbre, ilustrații etc.); rotogravură, rotoheliogravură. [Pr.: -li-o-] – Din fr. rotohéliographie. Vezi definitia »

BIPARTÍȚIE s. f. diviziune în două părți. (< fr. bipartition) Vezi definitia »

PICNOMETRÍE s. f. tehnică de măsurare a densităților corpurilor lichide sau solide. (< fr. pycnométrie) Vezi definitia »

cilihoáie, cilihói, s.f. (reg.) 1. sperietoare de păsări pe ogoare. 2. ființă urâtă la chip și port. Vezi definitia »

RADICÁȚIE s. f. mod de dispoziție și ramificare a rădăcinilor. (< fr. radication) Vezi definitia »