POLIGÓN, poligoane, s. n. 1. (Geom.) Suprafață plană mărginită de mai multe segmente de linii drepte, numite laturi. 2. (Uneori cu determinarea „de tragere”) Teren special amenajat în cuprinsul căruia se fac exerciții și se execută trageri cu arme de foc. ♦ (Sport) Loc special amenajat pentru probe de trageri cu arma sau cu pistolul sau pentru exerciții de tragere cu arma de vânătoare. 3. Teren amenajat pentru deprinderea conducerii autovehiculelor. – Din fr. polygone. Vezi definitia »

LARINGOFÓN s. n. microfon care se aplică pe gât în dreptul laringelui, în telefonia prin radio din tanc, avion etc. (< fr. laryngophone) Vezi definitia »

ENEAGÓN, eneagoane, s. n. Poligon cu nouă laturi (și tot atâtea unghiuri); [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéagone. Vezi definitia »

GARSÓN, garsoni, s. m. (Ieșit din uz) Bărbat sau tânăr care servea într-un restaurant. – Din fr. garçon. Vezi definitia »

balcón (balcoáne), s. n. – Platformă pe peretele exterior al unei clădiri. – Mr. balcone. Fr. balcon, it. balcone (› mr., cf. Ruffini 105). Vezi definitia »