Definita cuvantului chibrit
chibrít (chibríturi), s. n. – Bețișor de lemn cu gămălie din material inflamabil care se aprinde prin frecare. Tc. (arab., per.) kibrit „sulf”, de unde și sp. alcrebite (Roesler 596; Șeineanu, II, 109; Meyer 224; Lokotsch 1171; Ronzevalle 144). Invenția datează aproximativ din 1830; prima fabrică română din 1879 (din 1886, monopol de Stat). Însă cuvîntul circula înainte, la începutul sec. XIX, ca turcism, cu accepția „ardoare, mînie”. Cf. alb., bg. kibrit, cu sensul rom., ngr. ϰιμπρίτης „slab ca un băț”. – Der. chibritelniță, s. f. (suport de cutie de chibrituri).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu chibrit
REZÍT s.n. v. rezită. Vezi definitia »
WILLEMÍT s.n. Silicat natural de zinc, de culoare albă, verde sau cafenie. [Pron. vi-. / < fr. willémite]. Vezi definitia »
PNEUMOLÍT s.n. Concrețiune solidă care se poate găsi în parenchimul pulmonar. [< fr. pneumolithe, cf. gr. pneumon – plămân, lithos – piatră]. Vezi definitia »
POLIDIMÍT s. n. sulfură naturală de nichel. (< fr. polydymite) Vezi definitia »
CHIUÍT, chiuituri, s. n. 1. Strigăt ascuțit, puternic și prelung (de bucurie, de îndemn etc.); chiuitură (1), hăulire, hăulit. 2. Chiuitură (2), strigătură. [Pr.: chi-u-] – V. chiui. Vezi definitia »