ELECTROLÍT s.m. Substanță care se poate descompune sub influența unui curent electric. [< fr. électrolyte, cf. fr. électro-, gr. lytos – descompus]. Vezi definitia »

BĂLĂBĂNÍT¹ s. n. Faptul de a (se) bălăbăni. – V. bălăbăni. Vezi definitia »

ȚÂGÂLÍT adj. v. ȚÂGÂLI. [DLRM] Vezi definitia »

ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f. Persoană autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici. Vezi definitia »

OBLOJÍT, -Ă, oblojiți, -te, adj. (Înv. și pop.) Înfășurat în oblojeli; pansat. – V. obloji. Vezi definitia »