adaptabil Vezi definitia »

NÓBIL, -Ă, nobili, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care dă dovadă de generozitate, de cinste, de spirit de abnegație; capabil de sentimente înalte; generos, ales. Om nobil. ♦ Care face cinste, care onorează, care pune într-o lumină favorabilă pe cineva. O acțiune nobilă. 2. Distins, elegant, desăvârșit; grațios. 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. ◊ Metal nobil = metal prețios, v. prețios. Gaz nobil = nume dat fiecăruia dintre gazele inerte, incolore și inodore care se găsesc în atmosferă în mici cantități. II. S. m. și f., adj. (Persoană) care face parte din nobilime (1). – Din lat. nobilis, germ. nobel, it. nobile, fr. noble. Vezi definitia »

SESÍL, -Ă adj. 1. (despre frunze, flori, fructe) fixat direct pe suport, fără pețiol sau peduncul. ◊ (despre animale) fixat direct de substrat. 2. (despre tumori) cu o largă bază de implantare. (< fr. sessile, lat. sessilis) Vezi definitia »

BREUIL [bröi], Henri (1877-1961), arheolog francez. Specialist în epoca paleolitică, îndeosebi în studiul manifestărilor artistice ale omului paleolitic („Picturile rupestre din Peninsula iberică”, „Africa preistorică”). Vezi definitia »

ANALIZÁBIL, -Ă adj. Care poate fi analizat. [Cf. fr. analysable]. Vezi definitia »