INTERPRETÁRE s. f. 1. acțiunea de a interpreta; comentare, explicare. ◊ comentare și explicare critică a unui text (vechi). ◊ act creator prin care se redă prin mijloace adecvate conținutul unei lucrări dramatice, coregrafice, muzicale sau a unui scenariu cinematografic. 2. operație logică prin care variabilele dintr-o formulă sunt înlocuite cu valori corespunzătoare lor. (< interpreta) Vezi definitia »

CONJUGÁRE, conjugări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) conjuga și rezultatul ei. 2. Flexiunea verbului. ♦ Categorie de verbe cu aceeași terminație la infinitiv, care se conjugă în mod asemănător. 3. Fig. Îmbinare, împletire. 4. (Biol.) Forma cea mai simplă de fecundație, care constă în unirea temporară a doi indivizi (la infuzori) sau a două celule (la unele alge), urmată de un schimb reciproc de substanțe nucleare. – V. conjuga. Vezi definitia »

STENOGRAFIÉRE s.f. Acțiunea de a stenografia și rezultatul ei. [Pron. -fi-e-. / < stenografia]. Vezi definitia »

COMPUNDÁRE s.f. v. compoundare. Vezi definitia »

COPARTICIPÁRE s.f. Acțiunea de a coparticipa și rezultatul ei; participare în comun (la ceva); coparticipație. [< coparticipa]. Vezi definitia »