MIHRÁB s. n. Altar într-o moschee, de forma unei nișe, bogat ornamentat și orientat spre Mecca. – Din tc. mihrap. Vezi definitia »

slab de inger Vezi definitia »

PÂRCĂLÁB, pârcălabi, s. m. 1. Titlu dat în evul mediu, în țările românești, persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ, a unui ținut, a unei cetăți, având atribuții militare, administrative și judecătorești; persoană care purta acest titlu. 2. Administrator al satelor boierești și mănăstirești, în evul mediu; (mai târziu) primar (rural). ♦ Strângător de biruri, perceptor rural. 3. (Reg.) Comandant al unei închisori; temnicer. – Din magh. porkoláb. Vezi definitia »

NABÁB s.m. 1. (Ist.) Titlu dat odinioară în India guvernatorilor de provincii, căpeteniilor militare; prinț mahomedan din Orient. 2. Mare bogătaș. [< fr. nabab, cf. hind., ar. nawwâb]. Vezi definitia »

REBÁB, rebaburi, s. n. Instrument muzical cu două coarde, asemănător viorii, folosit de algerieni, tunisieni și marocani. – Din fr. rébab. Vezi definitia »