CEAC s. n. Prăjină lungă, prevăzută la un capăt cu cârlig, folosită pentru prinderea și manevrarea butucilor pe apă. – Et. nec. Vezi definitia »

râmác s.n. (reg.) undiță de pescuit în apă tulbure. Vezi definitia »

popârțác², popârțáce, s.n. și popârțáci, s.m. (reg.) 1. (s.n.) par, prăjină, pop etc. cu diferite întrebuințări. 2. (s.n.) cârlig aninat de o creangă de care te prinzi cu mâinile și te legeni. 3. (s.m.) om mic de statură; popenchi, popândoc, popârdă. Vezi definitia »

OTARÁC, otarace, s. n. (Reg.) Scăunaș (format dintr-o scândură așezată transversal) la capătul dinainte al luntrei de pescuit. Vezi definitia »

mîrzác (mârzáci), s. m. – Nobil sau șef al tătarilor. Tc. mirza (Șeineanu, II, 260). – Der. mîrzăciță, s. f. (nevastă de șef tătar); mîrzăcie, s. f. (noblețe tătară). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »