popârnác, popârnáci, s.m. (reg.) piatră tăiată în patru dungi, pusă lângă vatră, de-a lungul unui perete de lemn, spre a-l feri de foc; cămineț. Vezi definitia »

COSÁC, cosaci, s. m. Pește de apă dulce din familia crapului, cu corpul turtit lateral, cu solzi mici, negri-albăstrui pe spinare și argintii pe laturi. (Abramis ballerus). – Din bg. kosak. Vezi definitia »

ARÁC, araci, s. m. Par lung care servește la susținerea viței de vie și a altor plante agățătoare. [Var.: harác, harág s. m.] – Din ngr. haráki. Vezi definitia »

GEAMBLÁC, geamblacuri, s. n. Ansamblu format din mai mulți scripeți ficși și o ramă, montat pe turla unei sonde. – Probabil din n. pr. James Blake (numele unei firme englezești, care figura pe dispozitivul de pe turla sondelor), apropiat prin etimologie populară de geam. Vezi definitia »

HAIDAMÁC¹, haidamace, s. n. (Reg.) Bâtă, ciomag. – Sb. ajdamak (< tc. haydamak „tâlhar”). Vezi definitia »