Definita cuvantului rechizitoriu
RECHIZITÓRIU s.n. 1. Act prin care un procuror își sprijină acuzarea și cere condamnarea unui acuzat. ♦ Expunere a procurorului în care acesta arată punctele de acuzare. 2. (Fig.) Acuzare violentă, bazată pe o amplă documentare. [Pron. -riu, pl. -ii, var. rechizitor s.n. / cf. fr. réquisitoire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu rechizitoriu
VESTÍGIU s.n. Urmă, rămășiță a ceva dispărut demult. [Pron. -giu. / cf. fr. vestige, lat. vestigium].
Vezi definitia »
STÁDIU s.n. 1. Veche măsură pentru distanțe la greci și romani (în lungime de circa 125 de pași). 2. Etapă de dezvoltare în timp a unui fenomen, a unui proces; fază. [Pron. -diu, pl. -ii. / < lat. stadium, cf. fr. stade]. Vezi definitia »
NOBÉLIU s.n. (Chim.) Element transuranic sintetic. [Pron. -liu. / < fr. nobélium, germ. Nobelium, cf. A. Nobel – chimist suedez]. Vezi definitia »
mușteriu, mușterii s. m. 1. cumpărător, client. 2. (intl.) victimă a unui infractor. Vezi definitia »
PERSONÁGIU s.n. v. personaj. Vezi definitia »