DANTELÚRĂ s.f. 1. Ornament compus din crestături, zimți etc. 2. Totalitatea crestăturilor de pe marginea frunzelor. [< fr. dentelure]. Vezi definitia »

ORTODIAGRÁMĂ s.f. (Med.) Imagine a unui organ obținută prin ortodiagrafie; profil cardio-aortic. [Pron. -di-a-. / < fr. orthodiagramme]. Vezi definitia »

gúrnă, gúrne, s.f. (pop.) urnă. Vezi definitia »

TRÁISTĂ, traiste, s. f. 1. Obiect în formă de sac, confecționat din pânză groasă sau din lână și prevăzut cu o baieră pentru a fi agățat, care servește la transportul sau la păstrarea unor obiecte, mai ales a mâncării; straiță. ◊ Expr. Cu traista în băț, se spune despre cineva care nu are locuință stabilă sau care este foarte sărac. A-i bate (cuiva) vântul în traistă= a fi extrem de sărac. Traistă goală (sau ușoară) = sărăcie. A-i mânca (cuiva) câinii din traistă = a fi prostănac. A prinde (pe cineva) cu rața în traistă = a prinde (pe vinovat) asupra faptului. ♦ Spec. Sac mic de pânză deasă din care se dă hrană cailor. 2. Conținutul unei traiste (1). 3. Compus: traista-ciobanului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze lungi, crestate, dispuse în rozetă, cu flori mici albe și cu fructe triunghiulare, folosită ca plantă medicinală (Capsella bursa-patoris). – Cf. alb. trastë, trajstë. Vezi definitia »

bujavércă (-ci), s. f. – (Arg.) Vagin. Necunoscut. Vezi definitia »