GEOTÉHNIC, -Ă I adj. referitor la geotehnică. II. s. f. știință aplicată care studiază caracteristicile chimice, fizice și mecanice ale terenurilor, precum și comportarea lor sub acțiunea construcțiilor. (< fr. géotechnique) Vezi definitia »

INTEROCEÁNIC, -Ă adj. dintre două oceane. (< fr. interocéanique) Vezi definitia »

PSIHOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la psihometrie. [< fr. psychométrique]. Vezi definitia »

ONIRIC Vezi definitia »

ELECTRODINÁMIC, -Ă, electrodinamici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la stările și la fenomenele legate de prezența câmpului electromagnetic variabil în timp; referitor la acțiunile care se exercită între conductoarele parcurse de curenții electrici; care aparține acestor stări, fenomene și acțiuni. ♦ (Despre instrumente de măsură) Bazat pe interacțiunea dintre două bobine parcurse de curent electric. 2. S. f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul proprietăților electrice și magnetice ale materiei. – Din fr. électrodynamique. Vezi definitia »