puchiní (-nésc, -ít), vb. – A migăli, a-și strica ochii muncind. – Var. buchini, bu(n)ghini, bongheni, bungăni, bugini, bongăni, buchisi. Origine expresivă, după cum rezultă din finala expresivă -ni și din varietatea de forme. Unele var. au și sensul de „a bombăni”, cf. bodogăni. – Der. puchi (var. puchină), s. m. (urdoare), deverbal (din *puchin ‹ lat. *putulus, după Pușcariu 1393 și REW 6889; din lat. *put(u)lina ‹ *putulus, după Pascu, Beitrage, 12 și Pușcariu, Dacor., I, 415); puchiței, s. m. pl. (picățele, buline), probabil rezultat dintr-o contaminare cu picățele; împuchițat, adj. (cu picățele; pestriț). Vezi definitia »

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne Vezi definitia »

DINOZAURIÉNI s.m.pl. Ordin de reptile fosile uriașe, care trăiau în era secundară și se sprijineau mai mult pe picioarele dinapoi și pe o coadă puternică; (la sg.) animal din acest ordin; dinozaur. [Sg. dinozaurian. / pron. -za-u-ri-eni. / < fr. dinosauriens]. Vezi definitia »

CAMPANI- elem. „clopot”. (< fr. campani-, cf. lat. campana) Vezi definitia »

BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan. Vezi definitia »